“Bibicule, Mangafaua pleaca maine la Ploiesti, hai sa-i tragem un chef!” De ceva vreme incoace, gatitul este foarte prezent la televiziune, pe Internet si in presa scrisa, semn ca audienta este pe masura. Urmarim emisiuni concurs, cu eliminari de candidati si premii spectaculoase, emisiuni de gatit sanatos sau rapid, cu gazde celebre, invitati surpriza, cu note si critici de specialitate, cu ingrediente exotice sau cu preparate deosebite, realizate din ingrediente obisnuite.
Pe seama unui astfel de interes, cresc spectaculos vanzarile pe multe directii, de la ustensile necesare gatitului, carti cu retete moderne sau traditionale si cursuri de gatit si pana la produse alimentare, lansate sub eticheta unui chef mai mult sau mai putin celebru, eventual chiar consacrat peste noapte sau la moda acum.
Marketingul unui astfel de fenomen cuprinde strategii multiple, care utilizeaza canale de promovare dintre cele mai diversificate, dintre care cele cu impactul cel mai rapid, asupra unui public cat mai larg, sint Internetul si televiziunea. Fie ca vrem sa mancam gustos sau sanatos, fie ca ne starneste pur si simplu curiozitatea, pofta de a urmari retete este in continua crestere.
Ca experienta personala, desi au trecut aproape 15 ani de atunci, imi aduc aminte de vremurile in care participam, ca tanar asistent tehnic, la emisiunile bucatarului Petrica, difuzate la ProTv si AcasaTv. Mancam cu mare pofta intotdeauna ceea ce gatea… desigur, asta se intampla dupa ce se incheiau filmarile, altfel stricam…recuzita! Cred ca, pe atunci, era singura emisiune Tv de acest gen de pe la noi. Azi exista televiziuni dedicate exclusiv gatitului.
Ma amuza usor faptul ca preluam rapid denumiri care provin din alte limbi, numai pentru ca… oare de ce, de fapt? Inteleg ca marketing este un termen ramas fara echivalent in limba romana si preluat ca atare, dar de ce chef? O fi degradant, injositor, umilitor sa folosim cuvantul bucatar? O fi snobism? O fi un chef ceva mai mult decat un bucatar? Suna mai aristocratic, fara iz de popota?
Cuvantul bucatar se regaseste lunar in cautarile locale prin Google de 74,000 de ori. Cuvantul chef are peste 246,000 de cautari – doar de vreo 3 ori si ceva mai des, in fiecare luna! Asadar, victorie, s-a impamantenit si la noi, Caragiale este desuet, Mangafaua poate sa ramana la Ploiesti…
Este uimitor cat de multe tigai, cutite si carti de retete se pot vinde in zilele noastre. Hotelurile si restaurantele cu pretentii de la noi platesc sume exorbitante, pentru a-si asigura serviciile unor chefi (?!) cu reputatie foarte buna, de preferat chiar straini sau cel putin cu experienta in strainatate si, in cele mai fericite cazuri, cu premii si distinctii la concursuri recunoscute pe plan international sau, cireasa de pe tort, cu stele Michelin.
Nimic nou sub soare, din punct de vedere al prezentei locale, romanesti: aceasta crestere a popularitatii gatitului profesionist si a retetelor in audientele Tv si online este bine inradacinata si are propria ei traditie in alte tari. Imi place sa descopar tot felul de preparate gustoase, fie gatite la emisiuni Tv si doar poftite de la distanta, fie experimentate in cursul unor degustari la restaurantele carora le trec, din cand in cand, pragul.
Uneori, cei care descriu ceea ce urmeaza sa prepare, o fac cu lux de amanunte, cu pasi detaliati, ingrediente, timp de fierbere sau coacere si toate celelalte lucruri care fac diferenta. Intr-un fel, gatitul profesionist seamana cu etapele unui plan de marketing…iar rolul de chef este preluat de intreprinzatorul care combina ingredientele… adica de tine!