Hristos A Înviat! Să aveţi parte de Lumină şi fericire vă urez tuturor!
M-am bucurat de zilele de vacanţă cu un drum prin ţară, de la Bucureşti, pe Valea Prahovei, prin Braşov şi Sighişoara, până la Târgu-Mureş, apoi prin Sovata, pasul Bucin şi Cheile Bicazului, Piatra Neamţ, Bacău, Buzău şi înapoi la Bucureşti.
Atunci când călătoresc cu maşina mă uit cu atenţie la diferitele popasuri şi remarc diferenţele dintre cele care au maşini în parcare (clienţi) şi cele care sunt aproape pustii. Ceea ce m-a interesat în mod deosebit a fost felul în care popasurile îşi anunţau prezenţa şi invitau călătorii să oprească, iar câteva mi-au atras atenţia în mod deosebit. Lăsând la o parte faptul că parcurg acest drum de peste 2o de ani şi ştiu ce popasuri şi unde se află, am căutat să observ elementele de marketing profitabil puse în practică, mai ales de popasurile cu parcările aglomerate – semn că au succes.
În primul rând, e o diferenţă uşor de observat între popasurile care au un panou, un semn, un anunţ plasat cu câteva sute de metri sau un kilometru înainte, pe aceeaşi parte cu popasul, întâmpinându-i pe cei care se apropie şi respectiv popasurile fără indicatoare.
Apoi, am remarcat o diferenţă sensibilă între efectele generate de ceea ce stă scris pe panourile publicitare pentru un popas sau altul. Una este să scrii „Popasul Drumeţului – 1 km” şi alta este să scrii „Păstrav în sare cu mămăliguţă – 1 km” sau „Pastramă de berbecuţ cu mămăliguţă – 1 km”. Când mă gândesc la păstrăv, e mai probabil să îmi lase gura apă, decât când mă îmbie doar o denumire a popasului. Undeva între Praid şi Borzonţ am văzut chiar un panou care spunea doar „mâncare şi băutură” – tot e mai bine decât un nume care nu spune nimic (decât dacă e un popas atât de celebru, încât renumele e mai bun decât orice altceva!). Iar cei care au făcut un pas în plus, pe lângă îmbierea călătorului cu detalii suculente de meniu, concepând şi o ofertă (aproape) irezistibilă au toate şansele să atragă majoritatea clienţilor: „Mănânci cât poţi cu 17 lei” (undeva între Focşani şi Buzău).
Tot în Borzonţ am văzut un „indicator” mai altfel, cu un mesaj foarte clar: un cuţit încrucişat cu o furculiţă, de vreo 4 metri înălţime, să le vezi de la distanţă, plasate vis-a-vis de restaurantul cu pricina.
În al treilea rând, dacă tot am ajuns „în dreptul” popasului, să spun că, pe lângă numărul de maşini parcate, e important şi pe ce parte a drumului se află şi cum arată popasul, atunci când decid dacă opresc sau nu. Apoi, odată aşezat la masă, fiecare detaliu, fiecare moment al adevărului, contribuie la decizia de a reveni la popasul respectiv, atunci când mai trec pe acelaşi drum şi de a-l recomanda cunoscuţilor care urmează acelaşi traseu… sau nu! Mi s-a întâmplat odată să opresc la un popas destul de arătos, undeva între Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, însă mirosurile grele m-au făcut să urc înapoi în maşină şi să-mi beau cafeaua în altă parte… minus un client şi, dacă v-aş fi spus şi numele popasului, minus alte zeci de clienţi (zău că am uitat cum îi zice!).
Dacă aţi călătorit cu maşina, probabil v-aţi lovit măcar odată de astfel de lucruri. Acestea sunt elemente simple care fac diferenţa între succes şi eşec şi sunt valabile în toate domeniile de afaceri.
Am lăsat la urmă un slogan hazliu, pictat deasupra unui magazin de parter de bloc care vinde în Adjud… haine second-hand : „Cu câţiva lei, la Dan te-mbraci cum vrei”. Cu siguranţă, vinde mai bine decât concurenţii săi din apropiere, folosind un astfel de titlu ca instrument de marketing profitabil!