Cand au aparut cookies si de ce?
Reactia publicului de adversitate la cookies a fost pe deplin justificata, apoi confirmata de legi, care au impus notificarea si chiar solicitarea acordului celor vizati. Cookies exista de cateva decenii, dupa cum zice Wikipedia aici, devenind subiect de interes public mai recent, si reglementate succesiv, pentru o restrangere a abuzurilor.
Cei care folosesc cookies invoca posibilitatea de a servi mai bine nevoile vizitatorilor, facandu-le oferte personalizate, aliniate mai bine cu preferintele identificate ale acestora, “imbunatatindu-le experienta”. Ca si cum, in magazinele traditionale, aceleasi metode ar fi acceptabile.
Daca bacania din colt stie ce preferinte culinare are fiecare client fidel, inseamna ca-l poate urmari pana acasa? Oare poate bacania sa faca schimb de informatii cu farmacia alaturata, ai carei clienti fideli sint, in mare masura, aceiasi?
Si daca amandoua fac o alianta cu banca din apropiere? Cu salonul de coafura, cu magazinul de instalatii sanitare si termice, cu cel de articole sportive, curatatoria de haine, croitoria, atelierul de reparatii pentru aparate electrice si magazinul de electronice?
Toate magazinele pot invoca personalizarea ofertelor pentru a justifica supravegherea vizitatorilor prin ceva asemanator cookies si pot vedea informatiile culese de celelalte magazine, asa cum se intampla online?
Practica actuala si politicile de cookies spun, adesea, ca-si monitorizeaza vizitatorii si, daca au o problema cu asta, singura solutie este sa iasa din “magazin”. Consimtamantul este obtinut identic cu situatia in care anumite localuri isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela: departe de a fi liber, departe de a fi exprimat fara echivoc, printr-o actiune concreta.
Acordul este smuls si accesul este conditionat de oferirea consimtamantului, fara optiunea, fie si ulterioara, de retragere a acestuia, intr-o maniera la fel de simpla ca la acordarea lui.
Pentru siteurile cu astfel de metode de marketing se strang nori negri. Publicitatea programatica a scazut dramatic in analizele Google, banii cheltuiti genereaza randamente inferioare oricaror scenarii negative anticipate in sedinte. Amenzile uriase pentru practici sanctionate de cerintele GDPR pot pune pe branci multe afaceri. Scapa cine poate!
Desigur, proportionalitatea sanctiunilor va fi respectata, amenda de 20 de milioane de Euro sau 4% din cifra globala de afaceri va fi o situatie extrema, rezervata cazurilor grave. Cum suna o amenda de 100,000 de Euro, de exemplu? Mult mai mica, aparent rezonabila, in comparatie cu 20 de milioane… insa si o astfel de amenda poate pune pe butuci multe afaceri.
Riscurile unor politici de cookies abuzive
Asumarea unor astfel de riscuri se face inconstient, la recomandarea unor pretinsi experti in GDPR, lipsiti de orice raspundere profesionala, fara deontologie, fara o polita de asigurare, macar. Diletanti periculosi, de-a dreptul! Cu atat mai mult pentru pagini de Internet pretinse a fi de interes public – de stiri, de exemplu.
Dincolo de prevederile textuale ale reglementarilor, bunul simt conduce la concluzia ca, daca in offline este interzis, cel mai probabil, regula este valabila si online: frica de cookies este o repulsie justificata, care se intoarce impotriva vanzatorilor agresivi, invazivi, insinuanti si profitori.
Restabilirea relatiilor bazate pe incredere incepe cu oprirea abuzurilor. Mai multa sinceritate, mai multa libertate de alegere, mai multa prietenie… toate vor contribui la imbunatatirea schimburilor dintre cei care au nevoie si vor sa cumpere ceva si cei care le pot oferi solutii. Primii aleg cine, cand si cum. Ei fac regulile, fara constrangeri. Cine intelege si se conformeaza, va prospera.