Azi scriu despre metode de marketing pentru restaurante. Despre cele in care am intrat, in unele chiar de mai multe ori. Este o privire din exterior, fara pretentia ca ma pricep la felul in care se conduce un restaurant. Asadar, voi evita si orice referire directa la preturi.
Orice pret are publicul sau. Tot la fel, las pentru alta data categoria catering si livrari la domiciliu. Aici este vorba doar despre locante cu mese, scaune si mancare gatita, alaturi de nelipsitele racoritoare.
Sa incep cu primul care imi vine in minte, Restaurantul & Terasa Doamnei. O vreme destul de lunga am locuit la doar cateva minute distanta, un atu puternic pentru local. Cel mai mult mi-au placut acolo… orataniile de pe terasa, pauni, bibilici, curci, ratuste, chiar si un ied de caprioara, la un moment dat. Bineinteles, vii.
Mancarea buna, proaspata, motiv pentru care mi-am invitat si prietenii de ziua mea tot acolo. Pe locul intai in preferintele mele sint preparatele lor din vanat, adica iepure si caprioara, ca urs am mancat doar o singura data si mi s-a parut cam tare.
Ah, dar sa revin un pic la introducere. Cred ca majoritatea restaurantelor traiesc din evenimente – nunti, botezuri, zile de nastere, mese festive organizate de firme si asa mai departe. Atat cele care traiesc din astfel de ocazii, cat si cele care se bazeaza pe o clientela constanta zi de zi, isi atrag majoritatea (covarsitoare) a oaspetilor prin recomandari de la cei care au mai fost si, desigur, prin revenirea acestora. Totusi, fac atat de putine eforturi in acest sens…
Din cauza unor constructii alaturi de Restaurantul Doamnei, s-a cam dus atmosfera, mai ales cea de seara, cu dans si muzica live, fara playback, cu invitarea oaspetilor de la mese sa intre in joc. Un lucru pe care il mai vad la Caru cu Bere, tot din centrul istoric al Bucurestiului si tot cu mancare traditionala romaneasca.
Un spatiu imens, cu parter, etaj cu balcoane, crama la subsol si multe minunatii culinare. Mereu plin, cu o forfota vesela si cu multi turisti, peretii pictati si coloanele interioare ii dau un farmec aparte. Ciolanul cu varza este fantastic, se topeste in gura, iar ciorba in paine are mare succes.
Specializat in produse din peste, Fish House este undeva mai retras din drumul trecatorului, langa piata Floreasca. Daca treci pe acolo, ai sanse mari sa o faci fara sa-l observi. Bucatele sint delicioase, proaspete, merg si acum acolo, niciodata n-am fost dezamagit de vreun fel de mancare. Un loc placut, linistit, te simti rasfatat, o personalitate printre personalitati.
Un alt local cu o atmosfera placuta, calda, de familie este La Kostas. Muzica greceasca face atmosfera localului, acopera cu succes murmurul mesenilor. Favorita este ciorba de fructe de mare, o delicatesa deosebit de reusita. Serviciile sint atente, prietenoase, cel putin din experienta mea…
De ce scriu despre acestea? Pentru ca mi-as dori mai mult, dincolo de faptul ca ma simt bine acolo de fiecare data, dincolo de reclama gratuita pe care le-o fac tocmai fiindca imi plac. Presupun ca, daca nu cumva am o figura comuna, chelnerii ma recunosc ca pe un client care revine. La fel, daca sint prin zona, pot observa si proprietarii restaurantelor care sint clientii care revin. Acestia sint o mina de aur. Este clar, revin pentru ca le place acolo. De cele mai multe ori, revin insotiti, deseori de mai multe persoane.
Cred ca restaurantele ar avea de castigat, daca ar avea mai multa grija, daca ar acorda mai multa atentie acestor oameni obisnuiti ai locurilor. O gustare din partea casei, un desert sau o racoritoare pot avea un efect deosebit, cu un cost destul de redus. O invitatie la un eveniment al restaurantului (“Implinim 5 ani alaturi de prietenii nostri cei mai fideli!”, de exemplu) ar putea flata orice client. L-ar determina sa devina client pe viata si sa-si recomande prietenii cu caldura.
De obicei oamenii nu doar recomanda, pur si simplu, un restaurant. Il lauda! O fac incepand de la atmosfera si pana la bucate… si inapoi. Singurul restaurant care mi-a oferit senzatii, pur si simplu, a fost Benihana, din interiorul hotelului Howard Johnson. Intr-adevar, acolo am trait o experienta, nu doar am mancat (nici nu mai stiu sigur ce am mancat, de fapt).
Sigur ca ar putea face mai mult, cu costuri mici, insa deseori imi spun ca – poate – au deja suficienti clienti. Asadar, fiind multe restaurante, unele noi deschizandu-se destul de des, probabil ca nu acorda prea multa importanta acestui gen de marketing. Totusi, merita tinut minte ca 60% isi inchid usile dupa primul an de functionare!
Exista si locuri prin care n-o sa mai calc niciodata, fiindca am fost oripilat de mirosurile raspandite de chelneri, de uniformele patate mai ceva ca ale unor bucatari ocupati sau de atmosfera lugubra, plina de fum sau priviri dusmanoase.
Ce imi este clar este ca, asa cum am facut in ultimul weekend, oricand pot vizita o noua atractie, imi pot muta fidelitatea spre alt loc placut, prietenos si la indemana. La fel pot face si altii ca mine. Si unde ma duc, ii iau si pe prieteni cu mine. Este atat de simplu.
Poate fi suficient sa intrebi clientul daca este totul in regula, daca i-a placut mancarea… chestii minime de marketing fundamental. Apoi, putem vorbi si de un eveniment rezervat clientilor fideli, un newsletter… si asa mai departe! Pofta buna!