Încă mai aștept continuarea unui  film la care m-am mai referit ca exemplu de marketing profitabil. A avut cele mai mari vanzari din istoria cinematografiei. Eu mi-am luat DVD-ul, ca sa pot face pauze cand vreau eu… in loc sa merg la cinema sa aud comentarii nesarate din jur.

A beneficiat și de o relansare ulterioară, în 2010. Aceasta revenire nu e o continuare, de genul “Razboiul Stelelor – Intoarcerea lui Jedi” sau “Terminator – Razboiul continua”, ci este pur si simplu – parerea mea – o incercare ingenioasa de a valorifica impactul extraordinar pe care l-a avut filmul in 2009 si de a mai pune o caramida (de bani) la temelia fenomenului Avatar creat.

Poti citi aici, in engleza, un scurt interviu cu James Cameron, publicat impreuna cu un trailer al noii editii a filmului: http://movies.yahoo.com/feature/movie-talk-james-cameron-avatar-special-edition.html

Ok, sa revin la brand si la marketing, asta ma intereseaza. Evident, exista si un joc Avatar pentru PC si console, ca sa nu mai vorbim de multe alte moduri de a multiplica incasarile generate de brandul Avatar prin vanzarea de produse conexe. Acum e momentul propice. Probabil ca, pentru a crea o continuare, ar fi fost necesari inca vreo doi ani cel putin, iar producatorii au vrut sa incaseze acum, in loc sa astepte.

Ce inseamna un brand? Ai nevoie de un brand, neaparat? Cat din vanzari se datoreaza brandului, mai mult decat produsului in sine?

Cred ca ai auzit de branduri care la un moment dat iti erau familiare, iar acum nu mai exista: Arthur Andersen, care facea parte din “Big Five” (ramasi “Big Four”) sau, pe la noi, Univers’All si alte firme care fie se reorganizeaza, fie au dat deja faliment, desi pareau ca se tin bine. Brandul nu ajunge, el nu vinde singur. Pentru mine, conceptul de brand vine din moda si de la firme ca Procter&Gamble, care au creat manageri pentru sortimente diferite de produse – adica branduri diferite. Din acest unghi, al unui brand creat de cineva cu scopul de a vinde, sensul brandului este de a comunica publicului tinta valorile proprii ale brandului – beneficiile produsului, emotia, sentimentul de apartenenta la un anumit tip de grup social (rebel sau sic, de exemplu) si asa mai departe. Cu alte cuvinte, vanzatorul creeaza brandul si apoi ti-l comunica tie, cumparatorului, incercand sa te convinga de valoarea creatiei sale.

Eu vad lucrurile altfel. Astept sa fiu tras de urechi pentru parerea mea: cred ca, daca tii mortis sa te mandresti cu un brand profitabil, trebuie sa urmezi traseul invers: sa asculti ce spune publicul tau tinta, sa-i afli nevoile,  sa il ajuti sa comunice cu tine, si apoi sa compui brandul din valorile pe care publicul si le doreste, adoptandu-le.

Inchei revenind la Avatar: si in interviu, Cameron pomeneste, ca si in film, despre nevoia de natura a omului. Noi, romanii, ne simtim bine la iarba verde, la un gratar. Totusi, copiii din ziua de azi se joaca mult mai putin afara, in parcuri, la padure. Eu am copilarit la 5 minute de padure, asa ca imi faceam des “colibe” in joaca. Ei bine, cred ca de aici a plecat brandul Avatar si aici se intoarce: mizeaza pe dorinta publicului de a se intoarce la natura, protejand-o chiar si atunci cand inamicul e mult mai puternic si mai numeros. Dar tocmai pentru astfel de situatii exista “raul, ramul…” Asa ca, au luat nevoile publicului si le-au asamblat compunand brandul Avatar = apararea naturii. Aici, brandul este un instrument de marketing profitabil... mai astept mult sa vina si continuarea?