Cine discriminează proștii?

Un articol scris de David Freedman în „The Atlantic” pune pe jar publicul, luând la țintă proștii. Nivelul individual al coeficientului de inteligență – IQ – a devenit un factor cu greutate pentru a decide cu cine te căsătorești, unde să trăiești și ce cred alții despre tine.

Calificările necesare pentru obținerea unui loc de muncă, fie într-o fabrică, fie la un birou, aveau strânsă legătură cu integritatea, etica muncii și sociabilitatea unei persoane și rareori șefii aveau așteptări legate de diplomele, certificările și rezultatele de la cursurile sau școlile absolvite.

În prezent, cei care se consideră înteligenți le fac zile fripte celor pe care-i consideră inferiori. Oameni care arată rigurozitate împinsă până la extrem în combaterea discriminării celor de altă rasă, religie sau care au dizabilități fizice se arată foarte dispuși să facă exces de peiorative, desconsiderându-i pe „proști”.

Țara preferă proștii?

„Proștii” au o frecvență aproape automată, atunci când cineva se referă la persoanele cu care se află în dezacord. Mai mult, au apărut filme cu priză la public și emisiuni televizate de divertisment cu tematică evidentă, în care judecata limitată și alte deficiențe mentale, presupus genetice, au determinat involuntar situații comice, folosite ca exemple și cu personaje transformate în ținte vii ale ironiilor deschise, farselor și desconsiderării.

Țara este făcută din toți oamenii ei, iar cei care se află la conducere vor trece și vor deveni amintire. Poate străinii, pentru a exploata colonial, și-ar dori o masă amorfă, supusă, ușor de manipulat, căreia să-i spună ce să gândească și să facă.

Studiile sociale serioase arată că fiecare punct de IQ valorează sute de Euro anual în diferențe de plată la salariu, o constatare destul de dureroasă pentru cei cu un IQ sub 90. De asemenea, aceștia arată predilecție și pentru diferite angoase și boli, ca obezitatea sau afecțiunile cardiace. Probabilitatea să ajungă după gratii este mai mare, unde pot fi mai ușor implicați în violențe.

Pentru a se asigura că angajează oameni „deștepți”, firmele dezvoltă teste tot mai sofisticate, menite să evalueze capacitățile intelectuale, judecata și cunoștințele dobândite de fiecare candidat. Există și opinia că, uneori, oamenii inteligenți pot fi mai puțin pregătiți pentru a face față eșecurilor și criticii.

Abilitățile interpesonale și inteligența emoțională pot fi indicatori mai buni pentru performanțele viitoare la locul de muncă decât inteligența convențională. Totuși, între calitățile preferate pentru căsătorie, inteligența se află înaintea succesului financiar, aspectului fizic și sănătății.

Iată, dezvantajele sociale și economice ale prostiei se extind. Dincolo de rezultatele statistice la examenul de Bacalaureat, succesul se măsoară în bani. Lipsa de inteligență și deficitele cognitive și emoționale pot fi combătute prin combaterea sărăciei și intensificarea programelor educaționale, la vârste fragede.

Instalarea meritocrației – termen lansat în 1958 de o satiră scrisă de un sociolog britanic, Michael Young – este aproape finalizată azi. Remodelarea societății după unități de măsură ale inteligenței este injustă și discriminatorie. Efectele vor fi profunde, este suficient să te gândești la #brexit și terorism.

Lumea și proștii de azi

Aparent, lipsa de educație este un factor determinant, atât votul brexit cât și violența par a fi acte lipsite de inteligență. Acestea au consecințe extrem de grave, greu de evaluat pe termen mediu și lung, determinând instabilitate și nesiguranță.

Pe termen scurt, efectele posibile pot fi regăsite în cele 7 grafice publicate de Financial Times aici. Economisind contribuțiile anuale de 8,5 miliarde de Euro, Marea Britanie se vede pusă în fața unor pierderi echivalente de 20-40 de miliarde anual, doar din scăderea ritmului de creștere economică și a veniturilor din taxe și impozite.

Prostia doare. Cornul abundenței are, totuși, limite? Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Aroganța, tonul ridicat, insulta au numitor comun. Unele afaceri cred că pot să prospere prin astfel de practici. Atitudinea poate fi corectată cu ajutor exterior, cu condiția să fie cerut și acceptat.

Abundența depinde de o anumită prezență într-un grup, într-o asociere de oameni, în care fiecare contribuie de bunăvoie cu ceea ce are de prisos, astfel încât să primească la schimb ceea ce prisosește celorlalți. O astfel de asociere sinceră poate fi și cea europeană – nu politică, nu economică, nu egocentrică, ci socială, intelectuală și emoțională.

Pentru a combate eficient proștii, este nevoie de comunicare și muncă asiduă, în comun. Efectele negative au impact și asupra celor care se cred, se simt și poate chiar au calitatea de a fi mai inteligenți. Este nevoie ca această muncă să înceapă devreme și să fie continuă. Cine crede că poate profita de pe urma prostiei altora, fără costuri, pe termen lung, se amăgește.