In zilele noastre, 90% dintre elevi au ales sa-si hraneasca in continuare sufletele la ora de religie. Doamne ajuta!
Cu toata opozitia unor asociatii si (de)formatori de opinie cu acces la mase, in Romania inca mai este posibila marturisirea crestina, fara martiraj. Martirajul este cumplit de contemporan, de la zambete condescendente si forme de discriminare sociala, prezente si la noi, pana la forme de exterminare atroce, din zone din Africa de Nord si Orientul Mijlociu.
In numele libertatii si a liberului arbitru, au iesit la vedere gramezi de paie in ochii altora… si nicio barna!
In numele democratiei si al emanciparii progresiste, oameni de (ne)stiinta, doctori plurivalenti in tenis, film, politica, economie si multe altele combat ora de religie la televizor, online si in presa scrisa si ignora valoarea morala si civica a educatiei religioase, reducand credinta la misticism.
Raspunsul este limpede si raspicat, cu valoare de referendum: 90%!
Biserica este pentru toata lumea – copii, elevi, adulti, sanatosi sau bolnavi. Biserica alina suferintele sufletesti. Spitalele s-au inchis pentru ca duceau lipsa de doctori si de pacienti. Le-a inchis guvernul, administratorul lor. Scolile s-au inchis din lipsa de elevi – 1,500,000 mai putini elevi ca acum 25 de ani – natalitate scazuta, emigratie, etc.
Biserica sintem toti. Intr-o tara in care bisericile si manastirile au fost demolate cu tunurile si cu buldozerele, unde mii de preoti au fost prigoniti de comunisti, este nevoie de cel putin zece ori mai multe biserici, mai mari decat cele construite din saracia unui popor oprimat pana acum 97 de ani.
Deseori, la Pasti, la Craciun, la Sfanta Maria, Sfantul Ioan, Sfanta Parascheva, Boboteaza si la alte Sarbatori, credinciosii umplu bisericile si curtile acestora, care devin neincapatoare. Pentru a participa la Sfanta Liturghie in fiecare Duminica, ar fi nevoie de mult mai multe biserici, mai incapatoare, pentru toti cei care marturisesc credinta ortodoxa.
Lucrurile merg mai departe: si in SUA, un formator de opinie isi marturiseste crestinismul.
Jurnalist si autor, scriind la GQ, The Guardian sau Time, Ana Marie Cox este cel putin la nivelul oricarui formator de opinie de pe la noi. Intr-o democratie cu mai multa practica decat cea romaneasca, aproape 90% dintre americani se declara crestini. 83% dintre americani cred in Dumnezeu.
Tot acolo, tot in aceasta perioada, a pornit o discutie publica de la presedintele Obama si crestinismul practicant – mersul la biserica. Articolul rascolitor scris de Ana Marie Cox este in engleza, iata un fragment graitor, tradus aici:
“Ezitarea mea de a face parada cu credinta mea n-are nimic de-a face cu frica de judecata celor care nu cred…
Nu sint atat de isteata incat sa port dispute cu aceia care se strang in randurile lipsei de credinta. Secole de filosofi au argumentat mai bine decat as putea eu sa o fac si imi este de ajuns sa ma refer la ei, daca o cunostinta insista <Daca exista un Dumnezeu, atunci de ce (insereaza o atrocitate)?>
Pentru mine, credinta nu a venit dupa ce am primit raspuns la aceasta intrebare. Credinta a venit cand am incetat sa mai am nevoie de un raspuns.”
Acum este timpul bucuriei, pentru cei 90% marturisitori si doritori de ora de religie in scoli.
Cuvantul poate fi iubitor. El poate fi ziditor, invatator, vindecator. Ascultarea este mai importanta ca oricand – cand asculti cuvantul care merita sa fie ascultat, cand urmezi formatorii de opinie cu simt al masurii si cu naturalete umana.
Urmeaza dezbaterile?
Orbiti de toxicitate agresiva si furie plina de sinele exacerbat al personalitatii publice pustiitoare, atat de raspandit in media romaneasca, unii dintre formatorii de opinie vor continua impotrivirea. Inscrierile la ora de religie se pot face in continuare. Religia se preda in toate tarile europene!
Oare, va urma aceeasi procedura, de cerere scrisa, si pentru ora de istorie, cea de fizica, de filosofie sau limba engleza? Energiile s-ar folosi mult mai bine in alte directii – promovand intelegerea, contribuind la bunastarea sufletului si la cea materiala.
Posibil, boala egoismului si opinia axiomatica a opozantilor va continua sa tipe. Democratic, au pierdut. Orbirea este cauza de tristete. Vor cauta pricina – ca biserica ar trebui sa faca ba cutare, ba cutare…Totusi, pot primi ajutor si iertare. Pot regreta. Se pot intoarce, pana in ultima clipa. Pot recunoaste ca exista Dumnezeu, exista credinta si este normal sa o practici.
Pot recunoaste ca exista alti formatori de opinie lucizi, profesionisti, populari si, in acelasi timp, credinciosi practicanti si marturisitori. Pot citi si pot invata de la ei, urmandu-le exemplul. Pot cere si primi iertare de la biserica romana pentru greselile si vociferarile lor. Preotii si ierarhii, ca toti credinciosii, sint vremelnici. Biserica va dainui.
Biserica Ortodoxa Romana a avut o activitate bogata in 2014
Un raport-sinteza este disponibil aici: 87,474 beneficiari ai programelor sociale, ajutoare financiare directe acordate in valoare de 10,855,632 lei si ajutoare materiale in valoare de 17,230,904 lei… si multe alte activitati social-filantropice si misionar culturale, pana la un total de peste 87 milioane de lei si peste 100,000 de Euro.
Iata un nou citat din articolul-marturisire, scris de Ana Marie Cox: “Ca sa fie clar, nu numai ca eu cred in Dumnezeu. Sint o crestina… Singurul cost este judecata care vine de la altii, de pe urma marturisirii credintei cu forma ei specifica, cu propria ei zestre umana, atat de umilinta, cat si de triumf.”
Acum 25 de ani, doamna profesoara de fizica Maria Coman (saru-mana!) spunea, citand, ca “furtuna scoate gunoaiele la suprafata”. Inca mai este furtuna. Adancimea cuvantului poate fi, totusi, patrunsa in profunzime. Ridicand capul din pamant, poti vedea orizontul, soarele, cerul. Meriti, fara rusine!