De ce contează să știi despre aroganță, mândrie și marketing?
Unii specialiști cred că este suficient să construiești ceva frumos, pentru ca oamenii să vină. Cu alte cuvinte, ei cred că este destul să te concentrezi asupra conceperii și producției unui lucru, pentru ca oamenii să-l ceară, să-l caute, să-l cumpere. Cei care cred și promovează astfel de soluții, dau vina pe orice țap ispășitor – vremea, guvernul, alinierea planetelor – atunci când vânzările rămân sub așteptări.
O altă aroganță este ilustrată de firmele care aruncă bani cu nemiluita pe reclame opulente, care vorbesc despre propria imagine, despre realizări, despre „uite ce frumoși, bogați și deștepți sîntem”, în loc să se concentreze asupra cumpărătorilor, vorbindu-le despre beneficii, despre soluții pentru problemele cu care se confruntă, despre oportunități și confirmări sociale valabile, cu care aceștia să se identifice.
Mândria unor monștri sacri îi împiedică să vadă că bat pasul pe loc și impun altora propriile viziuni viciate, fără să le testeze, având la bază doar experiența lor, trecutul glorios și rezultatele prăfuite ale unor campanii antice, pe care se chinuie să le multiplice cu investiții ineficiente. Eșuează lamentabil și rezistă înnoirii, dictează sentințe publice și își arogă poziții de formatori, când performanțele indică nevoia de schimbare.
Emit diverse păreri pe la conferințe, participă la mai toate reuniunile de afaceri, ținând prelegeri și dând lecții de la înălțimea argumentelor bazate exclusiv și suficient pe propria părere subiectivă, fără vreo demonstrație de minim bun simț și fără să accepte vreo opinie divergentă, gata să persifleze și să umilească pe oricine încearcă un totuși…
Aroganțe asemănătoare includ ciupelile din toate părțile, micile păcăleli, glumele materiale aparent dezinteresate, în tot felul de situații și circumstanțe care-i constrâng pe clienți să folosească, independent de voința proprie, soluțiile de moment propuse de diverși oportuniști, care au făcut din astfel de metode un mod de viață și, implicit, un mod de a face afaceri. Ulciorul nu merge de multe ori la apă…
Există multe exemple de firme aflate în oricare dintre situațiile de mai sus, lideri de piață, care au căzut de sus, prăbușindu-se fulgerător, eșuând cu zgomot, uneori chiar fără să înțeleagă ce li se întâmplă. Fie au ignorat semnalele, fie aroganța i-a orbit pe cei care ai fi putut schimba cursul dezastruos, consecințele au fost lecții pentru unii dintre cei care au asistat de pe margine la colapsul unor astfel de metode.
Și totuși, istoria se repetă. Unii uită, alții cred că lor li se aplică tratamente preferențiale, fiind scutiți de surprize, apărați prin cine știe ce mecanisme obscure, relații și hățișuri de reglementări favorabile. Analizele obiective și testele pot fi relevante, dacă sînt luate în seamă la timpul potrivit, iar concluziile devin măsuri concrete de prevenire și apărare în fața unor astfel de situații.
Mândria poate să-i facă pe aroganți să creadă, cu cea mai fermă convingere, că totul li se cuvine. Este o capcană. Mai devreme sau mai târziu, sita cerne. Cumpărătorii știu să aleagă și o fac apărându-și interesele. Vicleniile vor fi date în vileag, mai devreme sau mai târziu. Evită să fii de partea celor care se fac de rușine. Demască aroganța, îndreapt-o, când poți. Privește-ți în ochi clienții, cu sinceritate, pentru a avea parte de același tratament.