Incerc de cateva zile sa-mi adun gandurile si sa scriu coerent, fara sa bat campii, despre capcanele studiilor de piata. Cercetarile si sondajele de opinie au tendinta de a descoperi concluziile pe care le urmaresc, in loc sa studieze ce se intampla daca…
Tendintele generale sint deseori periculoase, pentru ca genereaza un curent de subordonare sau conformare, deseori diferit de ceea ce fiecare individ isi doreste, de fapt, pentru sine. Majoritatea sint altii, eu sint unic, tu esti unic.
Formeaza-ti propriile criterii de selectie pentru a face anumite cumparaturi, pentru a alege un produs anume, atunci cand vrei sa rezolvi o problema, sa satisfaci o nevoie sau sa implinesti o dorinta.
Poti observa cu usurinta ca se inmultesc reclamele care spun ca un grup de oameni (toti oamenii) prefera un produs anume: “stomatologii recomanda pasta de dinti…”, “suporterii prefera berea…, “blondele prefera vopseaua de par…” sau altele din aceeasi categorie.
Cred ca iti dai seama ca enuntul general este fals. Uneori apar chiar diverse randuri scrise cu caractere mici, care precizeaza ca este vorba de un esantion, de un studiu limitat in timp, demografic sau geografic.
Mai mult, unii oameni de vanzari generalizeaza si cand se refera la propria breasla, spunand ca “toti marketerii fac… cutare lucru”. Cu un astfel de enunt, fie se pozitioneaza – sau incearca – astfel incat sa se diferentieze de ceilalti, fie se scuza, se motiveaza sau se explica pentru o anume conduita.
Capcanele sint numeroase si care mai de care mai periculoase. In primul rand, chiar daca, prin absurd, toti suporterii ar bea bere Dacia (nu cred ca exista), asta nu inseamna ca toti beau numai Dacia, tot timpul.
Mai mult, daca toti ar bea Dacia, tot timpul, (o astfel de reclama iti spune, direct sau indirect, prin sugestie, ca si tu trebuie sa bei aceeasi bere – De ce? Pentru ca toti fac la fel?) – ei bine, o astfel de confirmare sociala ar fi asemeni butonului rosu de autodistrugere…
Sesizezi pericolul? Daca toti ar bea Dacia, ar mai exista concurenta, s-ar mai produce alte tipuri de bere? Si daca nu s-ar mai produce, cine ar putea controla si compara calitatea berii Dacia si pretul la care se vinde, din moment ce n-ar mai avea concurenta?
Exista o linie tot mai subtire, care delimiteaza promovarea, publicitatea si vanzarile etice de reclama desantata, agresiva si de-a dreptul mincinoasa – hai s-o spunem cinstit.
Toleram tot felul de exagerari, ascunzandu-ne dupa poezia si simtul artistic din hiperbolele comerciale, epitetele extraordinare si ocaziile care mai de care mai unice… (evident, unic este de sine statator, fara sa existe mai unic).
Iata, in al doilea rand, o capcana si mai periculoasa: contam pe autoritati sa ne protejeze impotriva falsurilor, insa acestea sint neputincioase, subdimensionate si de-a dreptul inapoiate, in fata malversatiunilor comerciantilor lacomi si nestapaniti.
Scandalurile cu carnea de cal si aflatoxina din lapte sint cele mai recente, insa seamana leit cu psihoza gripei aviare, a vacii nebune sau a pestei porcine. Generalizarea este vicioasa si prin capacitatea de propagare in timp si spatiu a panicii consumatorilor. Legumele si fructele sint stropite cu te miri ce, unde vom ajunge?
Iata de ce, pentru ca ofer solutii, am nevoie de sprijinul clientilor, pentru a-i tine in frau pe vanzatorii fara scrupule. Aceia vand produse sau servicii generatoare de profit, fara sa rezolve problemele cumparatorilor sau, in cel mai bun caz, facand-o doar temporar si cu inocularea unei dependente subtile.
Intr-un fel sau altul, mai bine mai devreme decat mai tarziu, astfel de practici ramase nesanctionate vor duce la crearea unor monopoluri cu putere distructiva de control asupra preferintelor si alegerilor noastre, ale tuturor.
Pastreaza-ti o doza de scepticism, ori de cate ori vei citi o stire sau vei vedea o reclama in care ti se spune, la modul general, sustinut de nu-stiu-ce-studiu, ca “romanii prefera…”, “barbatii cumpara…” sau “soferii au ales…”.
Este posibil ca unii romani sa prefere, unii barbati sa cumpere sau unii soferi sa aleaga, insa nu toti si nu tot timpul. Aceiasi oameni fac alegeri total opuse, in conditii diferite, in momente diferite sau in locuri diferite (de exemplu, daca se modifica pretul, daca se ataseaza un bonus, etc).
Acelasi lucru este valabil si pentru enunturile de genul cel mai bun: dupa ce criterii si cui apartin ele? Din ce gama, comparativ cu ce este acel ceva cel mai bun?
Pericolul absolutismului este asemeni zicalei “puterea corupe, puterea absoluta corupe absolut.”
Daca lasam sa treaca nesanctionate astfel de practici, inseamna sa acceptam ca, in curand, vom avea de ales exclusiv dintre minciuni, fara prea multe criterii, care sa ne ajute sa detectam minciuna cea mai mica… si vom cadea in capcanele studiilor de piata sau ale institutelor (anonime) de cercetare stiintifica…