Respectă câteva criterii simple şi apoi urmăreşte rezultatele. Înregistrează-le cu precizie, de fiecare dată. Cu siguranţă funcţionează.
Acum 12 ani, fostul meu coleg de bancă din liceu s-a mutat cu serviciul în Bucureşti. Înţelegerea lui cu firma includea şi un apartament de serviciu, deci ne-am mutat împreună vreme de 6 luni. Apoi, detaşarea lui s-a încheiat, iar eu a trebuit să-mi caut o locuinţă. La recomandarea Deliei, o prietenă care venise din acelaşi oraş ca şi mine în Bucureşti, am publicat un anunţ de mică publicitate. Ceva de genul „Tânăr serios, caut să închiriez locuinţă…”.
A mers. Am început să primesc telefoane şi, până la urmă, aveam să găsesc ceva la un preţ incredibil de mic, la 5 minute de mers pe jos de Piaţa Unirii şi mai puţin de 5 minute până la serviciu. Aşa ceva mai rar, în Bucureşti! Sigur că am primit şi telefoane care m-au plimbat cu oferte pe la Laromet sau în apartamente de la ultimul etaj din Titan, unde ar fi trebuit să am grijă şi de grădina de apartament a proprietarilor, care, în plus, îşi rezervau dreptul de a mă vizita oricând vroiau. Nu, mersi! A venit şi oferta potrivită. Cea mai bună – de fapt, nu numai cea mai bună dintre cele pe care le-am primit, ci una cum nici nu cred că se putea mai bine – aproape de centru, aproape de serviciu!
Ce criterii am respectat? Acum 12 ani ştiam despre marketing doar ceea ce învăţasem în facultate de la un profesor căruia nu-i plăcea cuvântul „reclamă”. Mă rog, puţin mai mult, dar înţelegi ideea…
În primul rând, anunţul publicat de mine nu însemna o investiţie prea mare, fiindcă la mica publicitate costurile sunt mici. Apoi, am încercat să concep un text care să atragă genul de oferte pe care mi le doream – aşa că, am evitat cuvinte ca „student” sau „proaspăt absolvent”, care puteau implica eventuale probleme cu un chiriaş care organizează petreceri, pierde nopţile şi aşa mai departe. Ştiam că, de obicei, urma un interviu, în care proprietarul decidea dacă acceptă chiriaşul. Nu aveam mătuşi sau prieteni care să mă recomande, aşa că mizam pe anunţ…
Ei bine, aveam şi alternative. Pe lângă faptul că am publicat anunţul meu de chiriaş în căutarea locuinţei, am continuat să parcurg şi anunţurile proprietarilor ofertanţi şi să-i sun pe unii dintre ei. Acest lucru m-a ajutat să îmi rafinez propriul anunţ, definindu-mi mai bine criteriile şi enunţându-le mai clar, astfel încât să se întâlnească cu oferta potrivită. Un alt lucru important a fost că mi-am devansat concurenţii. Sunt convins că erau mulţi „tineri serioşi” care căutau să închirieze locuinţă… dar câţi dintre ei publicau propriile anunţuri? Puţini. Şi câţi dintre cei puţini scriau în propriul anunţ că sunt „serioşi”? Aşa că mi-am crescut şansele, „aranjând zarurile” în favoarea mea.
Eşti la început de drum şi nu ştii unde să îţi faci publicitate, ce dimensiuni să aibă anunţul, ce să scrii? Testează mica publicitate, mai întâi. Selectează publicaţia în funcţie de publicul tău ţintă (publică în ziarul citit de clienţii tăi). Riscul tău va fi minim, fiindcă mica publicitate există pentru că funcţionează – aveam să îmi vând maşina tot prin mica publicitate în 2004 – iar costurile sunt reduse… în caz că dai greş, măcar eviţi cheltuirea unei mici averi pe un anunţ de o pagină… am să revin asupra detaliilor pe care e bine să le ai în vedere când îţi faci publicitate, dacă vrei să ştii ce înseamnă marketing profitabil… orice amănunt contează…